Principiul Vojta

Cine a dezvoltat diagnosticul şi terapia Vojta?

Principiul locomoţiei reflexe precum şi diagosticul şi terapia Vojta, sunt datorate Prof. Dr. Václav Vojta.

Prof. Dr. Václav Vojta
Prof. Vojta născut la 12 iulie 1917 în Mokrosuky/Böhmen, Republica Cehă, decedat la 12 septembrie 2000 în München, a fost neurolog şi neurolog pediatru şi a emigrat în august 1968 din Praga în Germania, a lucrat la Clinica Universitară de Ortopedie din Köln, precum şi la Kinderzentrum München, şi a predat, din nou, din 1990 până la decesul său, la Universitatea Karls din Praga.

Descoperirea principiului Vojta

Prof. Vojta a dezvoltat bazele diagnosticului şi terapiei sale, principiul Vojta, între 1950 şi 1970. Principiul Vojta se bazează pe aşa-numita locomoţie reflexă. Prof. Vojta a observat, atunci când a căutat un tratament pentru copii cu pareză cerebrală, la acei copii, că aceştia au răspuns la anumiţi stimuli, în anumite posturi, cu reacţii motorii repetabile, la trunchi şi extremităţi. Efectele acestei activări au fost uimitoare: Copii cu pareză cerebrală au putut atunci pentru prima dată să vorbească mai clar şi pentru scurt timp să se ridice în picioare şi să meargă mai sigur.

Aplicarea principiului  Vojta în terapie

Deoarece la aceşti copii cu pareză cerebrală spastică, modelele de mişcare activabile nu erau prezente în manifestarea lor spontană, dar care la activări multiple şi repetate se lăsau activate incomplet, însă tot mai cuprinzător şi exhaustiv, profesorul Vojta a tras concluzia că, în cazul spasticităţii infantile, ar putea fi vorba de blocade funcţionale în perimetrul dezvoltării mişcării.

Construind pe aceasta, Prof. Vojta a dezvoltat  un tratament exhaustiv al acestei forme de tulburare la sugari, copii şi adulţi:  Terapia Vojta

Prof. Dr. Václav Vojta la tratamentul unui prematur.

Modele de mişcare coordonate,înnăscute

Previziunea sa, precum că aceste modele de mişcare activabile sunt determinate genetic  la fiecare om şi că ar trebui să fie prezente încă de la naştere, a găsit-o confirmată atunci când, la nou-născuţii sănătoşi, a putut provoca şi demonstra în mod regulat aceste modele, şi când concomitent au putut fi observate mişcări, ca spre exemplu înclinarea radială în articulaţia pumnului şi deschiderea mâinii, care în dezvoltarea normală apare abia la vârsta de cca. 6 luni – la prinderea spontană şi la sprijinul pe palme.

Diagnosticul precoce la sugari

Observaţiile şi evaluările făcute de Prof. Vojta la mişcarea spontană, precum şi la reacţiile de postură ale unui sugar şi aprecierea dinamicii dezvoltării reflexelor primare formează o formă unică de diagnosticare precoce  al tulburărilor de mişcare şi postură la vârsta sugarului.

Diagnosticarea precoce după Vojta este astăzi aplicată, pentru depistarea timpurie a problemelor de dezvoltare motorii pentru ca  sugarului să-i poată fi prescrisă terapia corespunzătoare cât mai curând posibil ( în primele 6 luni de viaţă), pentru că un tratament în timp util  contracarează manifestarea „mişcărilor false“ şi asigură şanse de vindecare mai bune.